Există numeroase specii de peștii care sunt sau nu mai vulnerabili la schimbările de mediu care apar în mediul în care trăiesc. Unii răspund bine adaptându-se, iar alții nu se descurcă atât de bine și ajung să moară.
Există o specie de pești sălbatici care este foarte abundentă în Marea Mediterană, care sunt înotători foarte rapizi și sunt capabili să-și simtă prădătorii sub apă. Cu toate acestea, odată cu poluarea, orice modificare a mirosului apei poate afecta evadarea acestui pește. Cum afectează mirosul apei acestor pești?
Tinerii tineri
Acești pești pot atinge o dimensiune în faza lor adultă de aproximativ 45 cm lungime. Are un corp alungit, care se termină cu un bot cu buze mari, cărnoase. În ceea ce privește culoarea sa, este de obicei între verzui și maro și se caracterizează prin prezența unor puncte albastre și roșii dispuse în liste. După cum am menționat mai devreme, trăiește în Marea Mediterană în paturile de vară de pe fundul mării. De asemenea, trăiesc pe funduri stâncoase și nisipoase, deși pot fi văzute la suprafață.
Peștii aftiți sunt hermafroditi, iar femelele ating maturitatea sexuală la vârsta de doi ani. Multe dintre aceste femele ajung să fie bărbați după încă un an. Sezonul de reproducere este între mai și iunie în care femelele își depun ouăle pe roci acoperite de alge. Bărbații sunt însărcinați să vegheze asupra ouălor, deși nu reînnoiesc apa și nici nu construiesc cuibul.
Acești pești fac un număr mai mare de mișcări sacadate atunci când sunt capabil să simtă mirosul mâncării sau al prădătorilor săi.
Cercetări privind mirosul de apă la aftele juvenile
O echipă de oameni de știință din mai multe centre a efectuat un studiu asupra influenței mirosului de apă asupra peștilor. Echipa de cercetare a fost condusă de Centrul Oceanografic Baleare al Institutului Spaniol de Oceanografie (IEO). Pentru a efectua această cercetare, cercetătorii au folosit un sistem care selectează fluxul de apă și permite diferențierea a două corpuri diferite de apă în același spațiu, fără a se amesteca efectiv. În acest fel, ei pot vedea în același loc, cum afectează mirosul apei peștelui.
Studiul se bazează pe comportamentul peștilor înainte de diferitele mirosuri pe care le poate avea apa. Aceste mirosuri pot fi modificate din mai multe motive, cum ar fi poluarea marină cauzată de deversări. În ciuda credinței populare că peștii au puțin simț al mirosului (deoarece trăiesc sub apă și fără plămâni, ideea că au miros nu este bine concepută), sistemul olfactiv al peștilor este foarte complex, aproape ca cel al oamenilor.
adam gouraguine, este doctorand la Universitatea din Essex, Marea Britanie, cu un sejur la Oceanografic din Insulele Baleare și este autorul principal al studiului. Adam explică faptul că mai mulți oameni de știință folosesc această tehnică încă din anii 2000 pentru a putea vedea cum mirosul apei afectează comportamentul peștilor. Acest experiment constă în introducerea peștilor aftoși în sistemul de selecție a fluxului și expunerea acestuia la diferite mirosuri. Pe măsură ce peștele răspunde la mirosuri, comportamentul său este înregistrat. Corpurile de apă din sistem nu se amestecă, cu toate acestea, peștii pot înota liber prin toate. În acest fel, peștele poate alege corpul de apă care îi place „cel mai mult”.
Până acum, oamenii de știință au studiat timp cât au stat peștii în același corp de apă fără să se miște. Dar cu această ocazie, principala noutate a anchetei este că este vorba prima dată când acest comportament a fost studiat, dar la o specie mediteraneană. În timpurile anterioare a fost făcută la speciile tropicale.
Rezultate și un al doilea test
Tinerii nu prezintă nicio preferință pentru un anumit corp de apă. Vârsta peștelui pe care l-au folosit a fost între puieti și adulți, așa că acceptă amenințarea, se comportă diferit, dar își asumă riscul. Având în vedere acest rezultat, echipa de cercetare urma să decidă încheierea studiului. Cu toate acestea, s-a făcut un pas suplimentar pentru a studia nu numai timpul petrecut de pește în fiecare corp de apă, ci și cum s-au comportat peștii în fiecare flux. De exemplu, una dintre variabilele studiate a fost viteza cu care peștii s-au deplasat în diferite corpuri de apă și numărul de mișcări bruște pe care le-a făcut în interiorul lor.
Odată ce acest al doilea test a fost efectuat, experții au realizat cât de complex este mirosul peștelui, deoarece viteza cu care se mișcă peștele poate fi un indicator al simțirii peștilor în fiecare scenariu. Testul a constat în testarea comportamentului aftelor juvenile în cinci corpuri de apă cu mirosuri diferite: prădător, Posidonia oceanica, alge, pești din aceeași specie și o ultimă apă filtrată și curată. Fiecare dintre cele cinci teste, câte unul pentru fiecare aromă, a fost efectuat cu 30 de pești diferiți, unul câte unul. Deoarece aftele este o specie sălbatică, nu a fost posibil să se țină peștii în captivitate prea mult timp, deoarece există riscul ca peștii să afle că mirosul de prădător nu provine dintr-unul real. Între prinderea peștilor și efectuarea experimentului, cercetătorii au permis o perioadă de 24 de ore pentru ca aftele să elibereze stres și să se obișnuiască cu tancurile de pește.
Rezultatul a fost o schimbare a comportamentului peștilor. cu mișcări mai bruște în ape cu miros de prădători sau hrană. Aceasta răspunde unui mecanism de apărare legat de zbor și hrană. De asemenea, s-a observat că în apele cu miros de pește din aceeași specie, comportamentul nu s-a modificat în viteză sau cantitatea de mișcări bruște. Acest lucru indică faptul că în apă unde există pești din aceeași specie se simt în siguranță și înoată mai încet.
După cum puteți vedea, sistemul olfactiv al peștilor este foarte complex și este necesar să se studieze nu numai cât timp peștele este în fiecare corp de apă, ci și ceea ce fac în el.